T&I...prietenii mei

Cica ma stiu de cand eram cat un papuc...dar de fapt eu ii stiu pe ei de cand erau ei mici..:)))..sa vi-i prezint...el este T (ce mic era, cat mine aproape...si cica eu eram aia marunta din poza)

si ea este I:

imi place la nebunie cand vin la mine acasa si ne jucam:

si ei cresc...si eu cresc si mai mult..si-i iubesc:

si ei pe mine:

uneori ma mai urc si pe ei:

si ne mai luptam pentru aceleasi jucarii:

ne mai jucam si pe-afara...iar eu de bucurie sar pe ei si-i mai pun la pamant..uneori se lasa cu vanatai si plansete...dar in final ne impacam, ne jucam de-a v-ati ascunselea (e preferatul lor...si al meu cand trebuie sa-i caut) si alergam impreuna: eu dupa prietenii mei si stapana mea dupa mine (abia se tine sa nu ma scape din lesa)...:)))))

...dar stati sa mai creasca un pic si va mai povestesc eu cum ii fac sa ma asculte...acum imi striga I: "cu'cat" si "aseaza"..nu inteleg prea bine, dar noroc cu T care-mi traduce: "culcat" si "sezi"...si cica ei sunt mari...:))))

...primele calduri...

Am iesit din iarna, s-a incalzit afara, a iesit iarba, au dat frunzele la copaci...ce sa mai...o minunatie...exact ce-mi place...doar ca toate astea au venit si la mine cu caldura...si nu prea inteleg ce mi se intampla...

O tot aud pe stapana mea ca vorbeste cu cei din jur de calduri, nu de caldura...si-mi tot spune numele...ca cica nu am intrat in calduri pana acum si am trecut deja de 1 an...dar sa va zica ea despre ce e vorba, ca cica ea stie mai bine, dar nu intelege..:)))

Paste, frumos, sarbatoare, casa curata...si Loona intra si ea in "sarbatoare"...au venit primele ei calduri...am tot citit prin carti, pe forumuri, ca de pe la 6-8 luni, catelele intra prima oara in perioada cu pricina...la noi s-a intamplat abia la 14 luni...da, ati citit bine, la 1 an si 2 luni...asa e organismul fiecarui animal, reactioneaza diferit....

Ca manifestari comportamentale, nu au fost schimbari mari...doar sangerari destul de sacaitoare, mai ales ca Loona are locul ei preferat de somn, cel putin o bucata de noapte...si unde poate fi mai bine decat in pat...prin urmare, chiar de Paste, ne-am trezit cu lenjeria patata...si asa a inceput distractia....

Perioada cu sangerari (normale de altfel) a tinut cam 2 saptamani, timp in care nu a mai existat lenjerie pe pat, iar paturile si pilotele folosite in timpul somnului au suferit muuulte spalari in tot acest interval..micuta se spala ea in legea ei, dar in timpul somnului se mai intampla cate un "accident" care lasa urme...nu-i deloc placut si cel putin in cazul Loonei, nu cred ca mai vrem sa mai trecem printr-o noua experienta, avand in vedere ca la catele, perioadele de calduri sunt bianuale.

In ultima saptamana de calduri, ca au fost 3 de toate, a inceput si interesul ei accentuat pt catei...cum prindea cate unu, cum era calare pe el...nu am avut probleme prea mari in a o stapani, avea un catel prin cartier care o simtea de la distanta si cand ieseam afara la plimbare, din pamant, din piatra seaca, iesea si se infiinta la coada ei...:D


Nu am lasat-o sa se imperecheze pentru ca nu era momentul sa avem "nepotei"..dar daca inainte de toata aceasta nebunie visam la niste "pufosenii" mici, niste Loonite in miniatura, acum m-am decis...in apartament e "crima si pedeapsa" (vorba lui nea' Dostoievski) sa faci asa ceva...si cea mai sanatoasa optiune este sterilizarea...dar acesta e un alt capitol pe care il vom detalia la momentul potrivit. :)

Jigodie

Nu, nu la apelativ ma refer cand zic Jigodie! Si am invatat si noi ca e tare urat si greu cuvantul asta, sau mai bine zis, ce sta cu adevarat in spatele lui. Din nefericire, am capatat boala asta tare urata, dar din fericire, am scapat de ea teferi si nevatamati, dar cu o sperietura groaznica.

Sa o luam cu inceputul...era o dimineata frumoasa de duminica, cand am iesit cu stapana mea la plimbare...si cum ne-am intalnit cu un alt catel care se plimba cu stapanul lui, am fost lasata si eu libera sa alerg cu noul meu prieten...doar ca eu nu ma satur cu putin...dupa ce a plecat prietenul meu cu tot cu stapan, am fugit dupa alti catei de prin zona...si am gasit pe jos atatea chestii interesante...foarte mirositoare, dar nu neaparat gustoase...dar le-am incercat pe toate, nu am ratat niciun lucru cu miros ciudat de pe jos...si am mai gasit si niste "vagabonzi" (cum le zice stapana mea) cu care am alergat pana am obosit....nu va zic ce suparari au fost si cum nu am mai pupat nicio joaca pentru restul zilei...

Doar ca, a doua zi, cand (asa cum mereu prevesteste Murphy in legile lui pocite) mama mea a plecat in delegatie, mie mi s-a facut rau si am vomat o "treaba" din aia mancata de pe jos in ziua precedenta...nu pricep ce era, doar imi amintesc ca auzeam: "cum ai putut sa mananci o carpa, Loona? Doamne, fata, numai prostii bagi in tine, de asta ti se face rau!"

Apoi a inceput sa-mi curga nasul, iar o saptamana mai tarziu faceam tratament pentru raceala...vreo cateva zile m-am simtit in largul meu, insa la cateva zile dupa ce am terminat tratamentul, am cazut "la perna"...

Si iar apare Murphy in peisaj...starea mea s-a inrautatit tocmai cand peste tot era liber...de 1 decembrie, cand toate cabinetele veterinare erau inchise...si-am ajus la spitalul veterinar de la Facultatea de Medicina Veterinara...acolo m-au suspectat de babesioza (cica de la o capusa), mi-au facut radiografie la plamani, mi-au pus un fluturas in laba (ce-a mai durut si ce mi-a mai curs de-a sange) si mi-au dat niste vitamine pt ca eram deshidratata si apoi m-au trimis acasa, ca nu stiau ce sa-mi faca si au zis ca nu prea au medicamente "performante".

Si abia am ajuns acasa si mi-era atat de rau, nu vroiam nici mancare, nici apa si mereu gemeam si scoteam un suierat cand respiram. Mama mea s-a speriat asa de tare si a sunat la dr. meu veterinar...dar de aici nu mai stiu ce s-a intamplat..o las pe ea sa povesteasca mai departe....

Ce sa va spun, Loonei ii era foarte rau, biata de ea respira greu si mereu suierat..cei de la spitalul veterinar nu au fos tde prea mult ajutor, dar au fost foarte amabili si serviabili, in schimb mi-au dat nr de telefon al veterinarului la care am dus mereu catelul...era duminica, niciun cabinet deschis, dr. plecat din localitate..am sunat, am explicat cum respira de greu, ca nu mananca nimic, nu bea apa, tremura, are ochii lasati...raspunsul a fost direct: din descriere, are edem pulmonar...mergeti imediat la o farmacie umana si cumparati furosemid, fiola de 20 mg si hemisuccinat de hidrocortizon de 100 mg, injectabil, si-i faceti dimineata si seara..va urina foarte des datorita acestor injectabile, dar asa este normal, pentru ca elimina apa....faceti injectia intramuscular, la nivelul feselor, nu aveti ce gresi si nu atingeti nimic acolo..in mai putin de jumatate de ora trebuie sa-i faceti primele doze de injectabil!

                                             

Zis si facut...fuga la farmacie, cumpar medicamentele indicate si intreb si eu ca nestiutorul cum sa combin praful cu ser ca sa obtin solutia injectabila..si ca si cum nu as fi fost suficient de stresata, dna de la farmacie ma mai face si inconstienta ca fac de capul meu, ca numai un cadru medical ar trebui sa faca asa ceva!

Si cu toata mila ca nu suport acele, am cautat muschiul catelului si am facut ce trebuia...intr-adevar, a inceput sa urineze si sa respire mai usor...si-am continuat cu injectiile 2 zile, pana s-au terminat zilele libere si a revenit medicul la cabinet...Loona nu manca, in continuare, mai nimic (ea care era o gurmanda prin definitie), apa doar putin si tremura in continuu...

Dupa analize de sange si alte investigatii, s-a facut intr-un final si testul de Jigodie, care a iesit POZITIV...din pacate, Loona a reusit sa faca boala Carre, sau febra canina cum mai este numita...a debutat cu manifestari gastrice (voma), apoi cu pneumonie (raceala, edem pulmonar) si mai avea un pic pana sa ajunga la manifestari neurologice (paralizie), stare in care animalul nu mai are nicio scapare.

Ce pot sa recomand tuturor stapanilor de catei care "reusesc" sa se pricopseasca cu aceasta cumplita boala, este sa nu renunte la lupta. Sansele de refacere completa sunt de 50%, dar nu renuntati.
Loona a intrat pe tratament cu Canglob. Este un medicament scump, care nu se gaseste de regula pe stoc nici in farmacii si nici in cabinetele veterinare, decat foarte rar si pentru care se face comanda.

Sursa foto: http://www.biotur.ro/images/vaccinuri/canglob_dforte.png

Iata si descrierea produsului: este destinat pentru tratamentul si profilaxia jigodiei, precum si pentru profilaxia imediata a animalelor, in cazul in care nu s-a detectat clar un agent cauzator al unei boli.
Produsul contine anticorpi heterogeni specifici, care induc o imunitate pasiva impotriva bolii. Dupa administrarea parenterala, anticorpii sunt imediat disponibili. In functie de calea de administrare a produsului, se formeaza imunitatea pasiva, a carei durata este dependenta de cantitatea si frecventa administrarii produsului.
Administrarea i.v. permite inregistrarea unei imunitati pasive imediate, utilizarea imunoglobulinei fiind maxima. Dupa administrarea i.m. si s.c., se inregistreaza o activitate usor intarziata a imunitatii pasive, a carei utilizare este mai mica fata de administrarea i.v.
Imunoglobulinele sunt distribuite prin circulatia sanguina in organism si sunt metabolizate treptat si eliminate ca si proteine heterogene. Administrarea lor reprezinta un stres imunobiologic pentru organism, care uneori pot determina reactii adverse.In cazul utilizarii repetate, se poate produce o reactie alergica sau soc anafilactic.

Este destul de costisitor, o injectie pt un caine cu greutate de 25 kg a ajuns cam 100-120 lei.

Dupa 2 doze de Canglob, Loona si-a revenit, a scapat de suierat, de respiratie greoaie, de tremuratul continuu (ca si cum i-ar fi fost frig) si i-a revenit pofta de mancare. Au mai urmat 7 zile de antibiotic si vitamine injectabile..biata de ea, a ramas de atunci cu frica de veterinar si pot spune cu mana pe inima ca uraste injectiile..pe buna dreptate.

Tot chinul a durat aproape 4 saptamani, de la debut si pana a terminat cu toate tratamentele, timp in care a slabit mai bine de 5 kg.

O sa ma intrebati daca i-am facut vaccinurile..raspunsul este da, pe toate, asa cum scrie la carte si, vorba dr. veterinar, s-au folosit unele de calitate foarte buna...dar, niciun vaccin nu garanteaza 100% ca nu se va face boala impotriva careia este vaccinat cel in cauza...mostenirea genetica are un rol foarte important...si se pare ca la Loona nu a prins imunizarea pentru Jigodia asta nenorocita.

Dar am trecut cu bine peste toate, de asta sunt eu un caine deosebit, norocos, cu mai multe vieti..oare ma trag din pisica? :)))))

De-acum cica poate veni si Mos Craciun..nu stiu cine o mai fi si asta, dar am asa o presimtire ca o sa aflu ;)))

just pics...7 months..no comments

Dresaj I

...si-am inceput "homemade" dog training...in casa prima oara, unde nu-s foarte multi factori de stres sau de distragere atentiei...si-am invatat comenzile Sezi! Culcat! La pas! La picior! Aport!..cea din urma cred ca-i nativa la labradori.. :))))

...dar, cu tot succesul avut in casa, afara lucrurile se schimbau radical...comenzile le stia, dar sub nicio forma nu le mai executa in mediul "extern", unde ne intalneam cu alti catei, cu oameni care ne zambeau si doreau sa se joace cu noi si unde avem atat de multa vegetatie in jur (iar pasiunea Loonei pentru mirosit iarba este de nedescris: se ia un fir de iarba si se miroase de la varf la radacina si viceversa si nu o data, ci de 2,3, 4 ori..pana amorteste cel care o plimba stand in acelasi loc)...

...si trecem iar la regulile de comportament canin amintite intr-o postare anterioara si aplicam fara exceptie si drept la replica pe cea privind iesitul/intratul in casa: "Cainele nu intra si nu iese din casa inaintea stapanului"...si ca sa-l citam pe PaulT: "Intr-o haita, cainele conducator iese si intra intotdeauna inaintea celorlalti caini intr-un loc stramt, ca semn al superioritatii. In familie, deoarece stapanul este seful de haita, va intra si va iesi primul pe usa. Incercarile cainelui de a obtine intaietatea in aceste situatii trebuie oprite, intrucat pot reprezenta o incercare de dominare a stapanului, de obtinere a unui loc superior in ierarhie."...

...si continuam cu "cainele primeste portia de mancare numai dupa o plimbare structurata"..si iar il citam pe PaulT: "Plimbarea structurata este exercitiul primar prin care cainele isi satisface nevoia instinctuala de mers si explorare cu seful haitei zilnic. Este modul principal in care aratam cainelui cine este seful haitei. In lucrarile sale Pavlov facea referinte la un asa zis "reflex de libertate" (freedom reflex) la caini. Plimbarea structurata da senzatia cainelui ca este liber si ca munceste pentru binele haitei, hrana, apa, adapost,etc. Plimbarea structurata formeaza cele mai puternice legaturi de subordonare catre seful haitei, si este cel care conduce aceasta ."..

...iar diminetile au devenit mai "matinale", iesirea la prima ora pentru nevoile fiziologice s-a transformat in asa numita plimbare structurata, in care are loc dresajul in mediul exterior...iar plimbarea "clasica" de dupa-amiaza a devenit si ea a doua plimbare structurata din zi, in care consolidam comenzile invatate anterior si invatam altele noi...

...o alta regula pe care am inceput sa o aplicam este cea cu privire la mancare: "Cainele trebuie sa astepte cuminte si la distanta inainte de masa. Cainele mananca numai daca e invitat"...

...si iata-ne ajunsi la o saptamana de dresaj in casa..iar rezultatele se vad....si-s pana in prezent foarte multumitoare... ;)

Dresaj profi sau amator?

Ehehee...de-acum incepe distractia...cat e mic, il tii in frau (atat greutatea ta cat si a catelului permit acest lucru)...dar cand animalutul are deja o treime din greutatea ta, nu mai e la fel de usor..:D

Si-atunci, primul gand este: are nevoie de dresaj? De ce face atattea prostii? De ce nu asculta?
Si cel mai usor raspuns este: "lasa ca te dau la dresaj si sa vezi cum ai sa te linistesti!"...apoi urmeaza partea grea, de documentare: ce fel de dresaj e necesar?..la scoala de dresaj unde lasi catelul in pensiune?...dresaj "la domiciliu", facut de un intructor profesionist care vine zilnic si ia catelul la o lectie in cartier?

...si uite asa, dupa numeroase discutii si culegere de impresii de la medicul veterinar, alti stapani de labradori, forumuri, am ajuns la concluzia "prezenta" ( se poate schimba in viitor daca metoda nu va da roade) ca nu e tocmai necesar sa las catelul in pensiune doua luni, la o scoala de dresaj, apoi sa o aduc din nou la apartament...ca sa nu mai spun ca nu e o rasa care sa necesite un dresaj "dur", ferm, sau extrem de strict...e suficient un dresaj de companie si de socializare (nu de agresivitate, paza, etc)...

...si-ajungem la pasul urmator: sa gasim un dresor profi, care sa vina "la domiciliu"...si cum piata locala nu este foarte ofertanta la acest capitol, forumurile au fost un foarte bun "advisor"...in serile lungi de cautat si citit pe nenumarate site-uri cu teme canine, am descoperit http://www.animalutze.com/forum cu un topic senzational legat de "Reguli de comportament pentru cainele de companie" http://www.animalutze.com/forum/viewtopic.php?f=44&t=4748&st=0&sk=t&sd=a ..

...si citind cu mult interes toate regulile descrise, am realizat ca nu dresajul este problema "noastra" (a mea si-a Loonei) principala ci comportamentul si mai precis, impunerea ca "sef de trib"...stiti toate gesturile alea care te fac sa te topesti: cand vine animalutul si-si pune botul in poale la tine, sau cand pune "tandru" o laba pe tine, sau cand prefera sa doarma cu capul asezat pe corpul tau?...ei bine, motivul nu e cel pe care-l credeam eu: ca-i un caine "dragastos", simpatic si foarte empatic cu starile stapanului...nuuu, nicidecum...era modul lui de-a stabili ierarhia in casa...sau, in traducere libera: "eu sunt seful, iar tu imi esti subordonat"... :))))

...eheheee...si cand am constientizat toate acestea, am decis: rezolvam problemele de comportament prin aplicarea regulilor descrise pe forumul mentionat anterior si pornim cu un dresaj "home made"...pe principiul: "degeaba invata comenzi diverse si le respecta in prezenta dresorului profesionist, daca ea nu ma recunoaste pe mine ca sef de haita"...

...si pana acum da roade...in postarile urmatoare o sa incerc sa pun cateva lectii si pe Loona in diverse etape ale dresajului...

Rosu'n gat

Credeati ca lucrurile au intrat pe un trend liniar? Nicidecum...se pare ca bolile nu ne ocolesc..le-o fi bine la noi.. :)...dar sa o luam cu inceputul...

...si cum stateam noi duminica seara linistiti (atat cat se poate  de linistit cu agitatia personificata), deodata o vad pe Loona ca se incovoaie toata, ca incepe sa scoata niste zgomote ciudate si ca incepe sa vomite...nu pot spune ca m-am impacientat foarte tare, pentru ca nu ar fi prima oara cand mananca hulpav si apoi regurgiteaza...

...trece o ora si Loona mea o ia de la capat cu vomatul...de data asta nu mai avea mancare in stomac si a trecut la sucul gastric...hopaa! nu-i a bine, deci nu e de la mancatul rapid, cu pofta, cu aer, cu joaca agitata de pe urma...am strans pocinogul,  am mangaiat-o usor, i-am spus ca nu-i nimic si ca nu sunt suparata, dupa care ne-am indreptat din nou spre somn...

....si noaptea a fost luuuunga...am simtit fiecare ora, pt ca Loonita a avut program de voma din ceas in ceas...si evident ca dimineata au inceput semnele de intrebare: de la ce-i este rau? a mancat ceva stricat? e otravita? are stomacul perforat?...si multe alte ineptii...singurul aspect pozitiv era veselia care nu se dadea inca dusa de la catel...

...si asa a ajuns din nou la medicul veterinar care ne stie deja foarte bine, ne tine minte din povestea "fetita cu chibriturile" si ne intreaba din start: "si ce a mai mancat de data asta Loona?"..:))))..nimic suspect, dar cu toate astea are manifestari de boala...

...urmeaza consultatia: verificat urechi, gat, ochi, burtica...si vine diagnosticul: "e rosu'n gat"...iar mie nu-mi venea sa-mi cred urechilor...o chestie atat de banala? si de ce vomita intr-una si de ce are tenta rosiatica?...raspunsul este simplu: s-a inflamat faringele si amigdalele si la voma apar firicele de sange de la iritatia gatului....

...si care-s cauzele...le vedeti mai jos:
 - stat in geam:

  

                             

- mancat de la frigider (greseala mea ca tineam granulele Loonei la rece, din cauza temperaturilor ridicate din casa)

- oase de vita/porc roase si mancate mai mult intregi decat mestecate:

...si a venit si solutia problemei noastre: un antivomitiv injectabil, apoi 3 zile de antibiotic injectabil combinat cu o "pictura" zdravana in gat cu albastru de metil , urmate de 4 zile de pastile:

...si slava domnului, acum suntem bine:

 

vecina..she loves me..she loves me not..

Stam la bloc, avem vecini, unii cu caini, altii fara, unii iubitori de animale, altii cu frica de ele..:)..majoritatea se uita cu placere la noi, cei mai multi surad (ca sa nu spun ca rad) cand ma vad uneori cum ma trage Loona dupa ea (cel mai probabil isi imagineaza cum o sa ajung sa fiu tarata la propriu, cand o ajunge la maturitate..nu mai e mult pana atunci)..:)))

Dar, dintre toti, cei care au "de suferit" sunt cei din apartamentul de sub noi...si am aflat acest lucru direct de la vecina, cu care ne-am trezit la usa intr-o dimineata, inainte de ora 7...ei, de ce?..ma gandeam ca s-o fi spart vreo teava, o fi vreo inundatie...da'de unde?

Deschid usa, mai mult adormita decat treaza, ciufulita, cu Loona printre picioarele mele si primesc intrebarea care m-a uimit: "Dna, am o intrebare: practicati vreun sport?"..sincer, am ramas fara replica, nu pricepeam cum poate suna cineva la o ora atat de matinala sa ma intrebe despre preferintele mele sportive..dar a venit si lamurirea: "Ceva cu aruncarea ghiulelei?"

Raspunsul era incolacit printre gleznele mele - Loona si jucaria ei: o sfoara groasa, cu 2 mingi de tenis legate la capete...:)))..catelul plin de energie, e in picioare pe la ora 6 dimineata, isi ia jucaria si o plimba, o arunca prin casa, fuge dupa ea.

Iar vecina imi explica "senzatiile" provocate de joaca Loonitei, mai ales asupra sotului care vine din schimbul 3 si incearca sa se odihneasca..imi cer scuze pentru situatia provocata si-i promit dnei ca nu voi mai da acea jucarie Loonei decat afara...ceea ce s-a si intamplat...

Dar povestile cu vecina nu se opresc aici...se pare ca ghearele Loonei "aruncate" indolent pe parchetul din camere e deranjant pentru cei de la etajul inferior..ceea ce e de inteles, dar nu pot "placa" intreaga casa cu covoare, nu e nici indicat si nici nu-i un stil care sa ma caracterizeze..dar, cum vecina are de asemenea o catelusa de talie mica, cat o poseta ( foarte simpatica, ce-i drept), scandalul pe tema cainilor tinuti in apartament nu poate fi foarte mare.

Iar ultima isprava a fost "escapada" Loonei in casa vecinei...cauza e de-a dreptul hilara...suna la usa un personaj care cere  sa-i dau un prelungitor, citez "asa a zis sefu'sa va spun"...eu uimita intreb: "ce cablu? ce prelungitor? probabil ati gresit"..se uita omul mai bine si-si da seama ca a gresit usa, trebuia sa se opreasca la etajul inferior, dar a gresit numaratoarea..:))))

Nu a durat mult conversatia, dar suficient pentru Loona sa o zbughiasca din casa...evident ca personajul nostru cu prelungitorul ajunge la vecina si suna la usa sa-si "recupereze cablu pentru sefu'"...dna deschide cu catelul la subrat, moment in care Loona (fugita de acasa) intra cu tupeu in casa femeii...:))))

Nu vreti sa stiti reactia: vecina a inceput sa tipe speriata, iar eu buluc peste personajul nostru strigam la Loona sa vina la mine...a iesit repede afara, iar eu cerandu-mi scuze (rusinata pana in varful urechilor), o alung pe "nebuna" afara.

Si am zis clar: vecina sigur nu ne iubeste, mai ales dupa istoria asta..dar, slava Domnului, a doua dimineata (la "plimbarea de pipi-caca") ne-am intersectat cu dna fata de care mi-am cerut din nou scuze..si spre marea mea surprindere a fost foarte binevoitoare si mi-a explicat ca si catelusa ei e in stare sa se duca pe la alte case...am rasuflat usurata si am zis ca de data asta am avut noroc...vedem la urmatoarea pozna cum o mai fi...ca nu va imaginati ca am vreo speranta ca nu vor mai fi incidente...:))))

urmatoarea "victima": peretele...

Pantofi, sandale, papuci de casa, cabluri, canapea...ce mai putea urma?
Raspuns corect: peretele... :))))
Nu as putea spune ca m-am suparat prea tare cand am vazut prima oara mici zgarieturi pe perete...la acel moment eram bucuroasa ca ajungeam casa si gaseam cablul de net intact.. :)

Timpul a trecut si peretele nu a mai prezentat interes (mai bine de o luna nu s-a mai atins de el)...dar a venit si ziua in care, plecata fiind in delegatie, primesc o poza "senzationala" cu noul decor din casa:

Mi-a stat pulsul...dar daca se oprea aici tot era o treaba...dar, cum una din calitatile Loonei este consecventa, si cand ii intra ceva in cap, nu se opreste pana nu "termina ce a inceput", noul concept decorativ a continuat, iar in prezent a ajuns la stadiul de mai jos:

Ma-ntreb si-acum ce-a fost in capul ei: o fi lipsa de calciu cea care o impinge sa se infrupte cu atata pofta din pereti?...sau poate isi doreste sa ma intampine, cand vin de la serviciu, tocmai de la intrarea in bloc?...o fi vrand sa iasa din casa nu pe usa ci prin peretele de langa usa de la intrare in apartament?

N-am gasit inca un raspuns, dar cert este ca inca mai caut solutii pentru salvarea peretilor...deci, daca altii se lupta sa salveze planeta, natura, etc., eu ma lupt cu altele...si-am inceput cu stropitul lucrurilor si a locurilor cu potential major de "contact cu dintii Loonei" cu solutie anti-ros...da, exista si din astea...se gasesc la farmacii veterinare si petshop-uri...va spun peste cateva zile daca are efectul scontat sau nu...:)))

...ca jucariile sau oasele din piele de vita sunt deja banale si nu mai prezinta suficienta atractie...:)

    

 

...si mai vedem cum facem cu dresajul profesionist..poate asta ajuta...dar revenim pe tema asta intr-o alta postare...acum suntem in stadiul de cautare a unui instructor potrivit..daca aveti recomandari, le primim cu multa caldura.. :)

schimbam dintii...:)

Dentitia cainilor este foarte asemanatoare cu cea a oamenilor, cainii avand la nastere 28 dinti de lapte , care se schimba cu cei permanenti in primul an de viata. Singurele diferente sunt numarul dintilor permanenti si forma acestora. La caini sunt 42 pe cand la om sunt 32.
Dinţii temporari, cunoscuti şi ca “dinţi de lapte”, apar la căţei pe la vârsta de 4 săptămâni. Începând cu vârsta de 3 luni, aceştia sunt înlocuiţi cu dinţii definitivi, care sunt mai mari şi mai puternici. Procesul durează între 3 şi 5 luni.

Dinţii temporari trebuie lăsaţi să cadă de la sine. Dacă un câine are dinţii definitivi, dar mai are si caţiva de lapte, aceştia sunt numiti “dinţi temporari restanţi”. În general cei care rămân ultimii sunt incisivii sau caninii superiori.

Ne-am incadrat in etapele si termenele descrise mai sus:

Si in final am ajuns asa: