T&I...prietenii mei

Cica ma stiu de cand eram cat un papuc...dar de fapt eu ii stiu pe ei de cand erau ei mici..:)))..sa vi-i prezint...el este T (ce mic era, cat mine aproape...si cica eu eram aia marunta din poza)

si ea este I:

imi place la nebunie cand vin la mine acasa si ne jucam:

si ei cresc...si eu cresc si mai mult..si-i iubesc:

si ei pe mine:

uneori ma mai urc si pe ei:

si ne mai luptam pentru aceleasi jucarii:

ne mai jucam si pe-afara...iar eu de bucurie sar pe ei si-i mai pun la pamant..uneori se lasa cu vanatai si plansete...dar in final ne impacam, ne jucam de-a v-ati ascunselea (e preferatul lor...si al meu cand trebuie sa-i caut) si alergam impreuna: eu dupa prietenii mei si stapana mea dupa mine (abia se tine sa nu ma scape din lesa)...:)))))

...dar stati sa mai creasca un pic si va mai povestesc eu cum ii fac sa ma asculte...acum imi striga I: "cu'cat" si "aseaza"..nu inteleg prea bine, dar noroc cu T care-mi traduce: "culcat" si "sezi"...si cica ei sunt mari...:))))

...primele calduri...

Am iesit din iarna, s-a incalzit afara, a iesit iarba, au dat frunzele la copaci...ce sa mai...o minunatie...exact ce-mi place...doar ca toate astea au venit si la mine cu caldura...si nu prea inteleg ce mi se intampla...

O tot aud pe stapana mea ca vorbeste cu cei din jur de calduri, nu de caldura...si-mi tot spune numele...ca cica nu am intrat in calduri pana acum si am trecut deja de 1 an...dar sa va zica ea despre ce e vorba, ca cica ea stie mai bine, dar nu intelege..:)))

Paste, frumos, sarbatoare, casa curata...si Loona intra si ea in "sarbatoare"...au venit primele ei calduri...am tot citit prin carti, pe forumuri, ca de pe la 6-8 luni, catelele intra prima oara in perioada cu pricina...la noi s-a intamplat abia la 14 luni...da, ati citit bine, la 1 an si 2 luni...asa e organismul fiecarui animal, reactioneaza diferit....

Ca manifestari comportamentale, nu au fost schimbari mari...doar sangerari destul de sacaitoare, mai ales ca Loona are locul ei preferat de somn, cel putin o bucata de noapte...si unde poate fi mai bine decat in pat...prin urmare, chiar de Paste, ne-am trezit cu lenjeria patata...si asa a inceput distractia....

Perioada cu sangerari (normale de altfel) a tinut cam 2 saptamani, timp in care nu a mai existat lenjerie pe pat, iar paturile si pilotele folosite in timpul somnului au suferit muuulte spalari in tot acest interval..micuta se spala ea in legea ei, dar in timpul somnului se mai intampla cate un "accident" care lasa urme...nu-i deloc placut si cel putin in cazul Loonei, nu cred ca mai vrem sa mai trecem printr-o noua experienta, avand in vedere ca la catele, perioadele de calduri sunt bianuale.

In ultima saptamana de calduri, ca au fost 3 de toate, a inceput si interesul ei accentuat pt catei...cum prindea cate unu, cum era calare pe el...nu am avut probleme prea mari in a o stapani, avea un catel prin cartier care o simtea de la distanta si cand ieseam afara la plimbare, din pamant, din piatra seaca, iesea si se infiinta la coada ei...:D


Nu am lasat-o sa se imperecheze pentru ca nu era momentul sa avem "nepotei"..dar daca inainte de toata aceasta nebunie visam la niste "pufosenii" mici, niste Loonite in miniatura, acum m-am decis...in apartament e "crima si pedeapsa" (vorba lui nea' Dostoievski) sa faci asa ceva...si cea mai sanatoasa optiune este sterilizarea...dar acesta e un alt capitol pe care il vom detalia la momentul potrivit. :)

Jigodie

Nu, nu la apelativ ma refer cand zic Jigodie! Si am invatat si noi ca e tare urat si greu cuvantul asta, sau mai bine zis, ce sta cu adevarat in spatele lui. Din nefericire, am capatat boala asta tare urata, dar din fericire, am scapat de ea teferi si nevatamati, dar cu o sperietura groaznica.

Sa o luam cu inceputul...era o dimineata frumoasa de duminica, cand am iesit cu stapana mea la plimbare...si cum ne-am intalnit cu un alt catel care se plimba cu stapanul lui, am fost lasata si eu libera sa alerg cu noul meu prieten...doar ca eu nu ma satur cu putin...dupa ce a plecat prietenul meu cu tot cu stapan, am fugit dupa alti catei de prin zona...si am gasit pe jos atatea chestii interesante...foarte mirositoare, dar nu neaparat gustoase...dar le-am incercat pe toate, nu am ratat niciun lucru cu miros ciudat de pe jos...si am mai gasit si niste "vagabonzi" (cum le zice stapana mea) cu care am alergat pana am obosit....nu va zic ce suparari au fost si cum nu am mai pupat nicio joaca pentru restul zilei...

Doar ca, a doua zi, cand (asa cum mereu prevesteste Murphy in legile lui pocite) mama mea a plecat in delegatie, mie mi s-a facut rau si am vomat o "treaba" din aia mancata de pe jos in ziua precedenta...nu pricep ce era, doar imi amintesc ca auzeam: "cum ai putut sa mananci o carpa, Loona? Doamne, fata, numai prostii bagi in tine, de asta ti se face rau!"

Apoi a inceput sa-mi curga nasul, iar o saptamana mai tarziu faceam tratament pentru raceala...vreo cateva zile m-am simtit in largul meu, insa la cateva zile dupa ce am terminat tratamentul, am cazut "la perna"...

Si iar apare Murphy in peisaj...starea mea s-a inrautatit tocmai cand peste tot era liber...de 1 decembrie, cand toate cabinetele veterinare erau inchise...si-am ajus la spitalul veterinar de la Facultatea de Medicina Veterinara...acolo m-au suspectat de babesioza (cica de la o capusa), mi-au facut radiografie la plamani, mi-au pus un fluturas in laba (ce-a mai durut si ce mi-a mai curs de-a sange) si mi-au dat niste vitamine pt ca eram deshidratata si apoi m-au trimis acasa, ca nu stiau ce sa-mi faca si au zis ca nu prea au medicamente "performante".

Si abia am ajuns acasa si mi-era atat de rau, nu vroiam nici mancare, nici apa si mereu gemeam si scoteam un suierat cand respiram. Mama mea s-a speriat asa de tare si a sunat la dr. meu veterinar...dar de aici nu mai stiu ce s-a intamplat..o las pe ea sa povesteasca mai departe....

Ce sa va spun, Loonei ii era foarte rau, biata de ea respira greu si mereu suierat..cei de la spitalul veterinar nu au fos tde prea mult ajutor, dar au fost foarte amabili si serviabili, in schimb mi-au dat nr de telefon al veterinarului la care am dus mereu catelul...era duminica, niciun cabinet deschis, dr. plecat din localitate..am sunat, am explicat cum respira de greu, ca nu mananca nimic, nu bea apa, tremura, are ochii lasati...raspunsul a fost direct: din descriere, are edem pulmonar...mergeti imediat la o farmacie umana si cumparati furosemid, fiola de 20 mg si hemisuccinat de hidrocortizon de 100 mg, injectabil, si-i faceti dimineata si seara..va urina foarte des datorita acestor injectabile, dar asa este normal, pentru ca elimina apa....faceti injectia intramuscular, la nivelul feselor, nu aveti ce gresi si nu atingeti nimic acolo..in mai putin de jumatate de ora trebuie sa-i faceti primele doze de injectabil!

                                             

Zis si facut...fuga la farmacie, cumpar medicamentele indicate si intreb si eu ca nestiutorul cum sa combin praful cu ser ca sa obtin solutia injectabila..si ca si cum nu as fi fost suficient de stresata, dna de la farmacie ma mai face si inconstienta ca fac de capul meu, ca numai un cadru medical ar trebui sa faca asa ceva!

Si cu toata mila ca nu suport acele, am cautat muschiul catelului si am facut ce trebuia...intr-adevar, a inceput sa urineze si sa respire mai usor...si-am continuat cu injectiile 2 zile, pana s-au terminat zilele libere si a revenit medicul la cabinet...Loona nu manca, in continuare, mai nimic (ea care era o gurmanda prin definitie), apa doar putin si tremura in continuu...

Dupa analize de sange si alte investigatii, s-a facut intr-un final si testul de Jigodie, care a iesit POZITIV...din pacate, Loona a reusit sa faca boala Carre, sau febra canina cum mai este numita...a debutat cu manifestari gastrice (voma), apoi cu pneumonie (raceala, edem pulmonar) si mai avea un pic pana sa ajunga la manifestari neurologice (paralizie), stare in care animalul nu mai are nicio scapare.

Ce pot sa recomand tuturor stapanilor de catei care "reusesc" sa se pricopseasca cu aceasta cumplita boala, este sa nu renunte la lupta. Sansele de refacere completa sunt de 50%, dar nu renuntati.
Loona a intrat pe tratament cu Canglob. Este un medicament scump, care nu se gaseste de regula pe stoc nici in farmacii si nici in cabinetele veterinare, decat foarte rar si pentru care se face comanda.

Sursa foto: http://www.biotur.ro/images/vaccinuri/canglob_dforte.png

Iata si descrierea produsului: este destinat pentru tratamentul si profilaxia jigodiei, precum si pentru profilaxia imediata a animalelor, in cazul in care nu s-a detectat clar un agent cauzator al unei boli.
Produsul contine anticorpi heterogeni specifici, care induc o imunitate pasiva impotriva bolii. Dupa administrarea parenterala, anticorpii sunt imediat disponibili. In functie de calea de administrare a produsului, se formeaza imunitatea pasiva, a carei durata este dependenta de cantitatea si frecventa administrarii produsului.
Administrarea i.v. permite inregistrarea unei imunitati pasive imediate, utilizarea imunoglobulinei fiind maxima. Dupa administrarea i.m. si s.c., se inregistreaza o activitate usor intarziata a imunitatii pasive, a carei utilizare este mai mica fata de administrarea i.v.
Imunoglobulinele sunt distribuite prin circulatia sanguina in organism si sunt metabolizate treptat si eliminate ca si proteine heterogene. Administrarea lor reprezinta un stres imunobiologic pentru organism, care uneori pot determina reactii adverse.In cazul utilizarii repetate, se poate produce o reactie alergica sau soc anafilactic.

Este destul de costisitor, o injectie pt un caine cu greutate de 25 kg a ajuns cam 100-120 lei.

Dupa 2 doze de Canglob, Loona si-a revenit, a scapat de suierat, de respiratie greoaie, de tremuratul continuu (ca si cum i-ar fi fost frig) si i-a revenit pofta de mancare. Au mai urmat 7 zile de antibiotic si vitamine injectabile..biata de ea, a ramas de atunci cu frica de veterinar si pot spune cu mana pe inima ca uraste injectiile..pe buna dreptate.

Tot chinul a durat aproape 4 saptamani, de la debut si pana a terminat cu toate tratamentele, timp in care a slabit mai bine de 5 kg.

O sa ma intrebati daca i-am facut vaccinurile..raspunsul este da, pe toate, asa cum scrie la carte si, vorba dr. veterinar, s-au folosit unele de calitate foarte buna...dar, niciun vaccin nu garanteaza 100% ca nu se va face boala impotriva careia este vaccinat cel in cauza...mostenirea genetica are un rol foarte important...si se pare ca la Loona nu a prins imunizarea pentru Jigodia asta nenorocita.

Dar am trecut cu bine peste toate, de asta sunt eu un caine deosebit, norocos, cu mai multe vieti..oare ma trag din pisica? :)))))

De-acum cica poate veni si Mos Craciun..nu stiu cine o mai fi si asta, dar am asa o presimtire ca o sa aflu ;)))