canapeaua..din victima partiala in victima totala..

..credeati ca partea cu rosul canapelei se termina asa repede?..la inceput a fost o gaura micuta in cotiera, care s-a facut in 2 zile si mai mare (in povestea cu "sa roadem" a inceput istoria)....

...apoi a mai aparut si "sora" mai mica:

...si cum nu puteau sta "la distanta" una de alta, intr-un final s-au contopit....

...si evident, urmeaza pozitia de "it wasn't me":

...Dog Proof Couch...

..in concluzie: I love my dog!... :D

..sa roadem!...:)))

Nume: Loona
Domiciliul: apartament
Hobby-ul preferat: sa rod

...asta o descrie cel mai bine...si sa nu fiti surprinsi cand veti constata ca labradorul roade orice...o sa va mirati cata imaginatie pot avea acesti catei..Loona a inceput cu o banala cutie de carton, in care avea "montat" culcusul initial (cu perna proprie si prosopelul aferent)...in prima saptamana asta a fost ocupatia de baza...sa roada la acea cutie...

...si au urmat papucii de casa...initial ii lasam cate un papuc de casa, din material plusat, sa-l aiba ca punct de reper pe cand ramanea singurica-n casa..pana a reusit sa-l lase fara talpa (nu adurat prea mult, doar doua saptamani)...

..si refuzam sa-i cred pe cei care "ma amenintau" ca voi ramane fara papucii mei preferati...dar, inevitabilul s-a produs...in trei luni de la "achizitia cu suflet" m-a usurat de pantofii de primavara, adidasii preferati de sala, sandale, iar la capitolul "papuci de casa" ne inspiram in permanenta de la "fratii nostri iubitori de manele": "fara numar-fara numar"...am ajuns la a saptea sau a opta pereche..ultima a fost cumparata sambata si distrusa luni...nu-i las la indemana, dar reuseste sa se catere si sa-i capseze...

...eheheee...si daca se oprea totul aici, era perfect...dar nu..au mai fost cablurile: cel de la net a fost primul care a avut de suferit..noroc ca "nenii" de la provider-ul de net au fost de treaba si au venit sa il inlocuiasca,...iar urmatorul a fost cel de la termostatul centralei termice, dar si aici noroc ca a venit primavara si nu am mai avut nevoie de caldura..vedem la tomna-iarna, cand o sa fim nevoiti sa il inlocuim, ca sa nu facem turturi la gura.. :)))

...cativa pereti au facut cunostinta cu ai Loonitei colti...dar am pus si eu pe seama lipsei de calciu caci e in perioada de crestere...

...si-a culminat cu...canapeaua... :D..si la-nceput a fost o gaura atat de mica...

...si a "crescut" ca-n basmele cu Fat Frumos.."ea (gaura) intr-o saptamana, cat  altele'ntr-un an"...

...si-am fost suparate si certate o dupa-amiaza'ntreaga, timp in care "Iuda" cum o alinta prietena ei care-i face toate mofturile (Paula stie de ce) a luat pozitia:

...asa ca am lasat supararea la o parte...si cum sa n-o iubesti cand face astfel de fete:

 

      

unde facem nevoile?

...a fost printre primele intrebari dupa ce am ajuns cu Loona acasa...unde? cand? cat va dura pana va invata locul?..si-am hotarat: baia va fi locul de sacrificiu: avem geam, deci nu-s probleme cu aerisirea...si de aici a inceput distractia...

...ca sa nu lungim subiectul, iata cam care a fost experienta noastra la acest capitol: mica fiind, facea putin, dar des si peste tot..cel mai probabil nu a avut o regula nici la mamica si la fratii ei...asa ca, am pandit-o mereu sa urmaresc cand pune fundul jos si cum o vedeam, fuga-fuga cu ea la baie..bine-nteles ca pana ajungeam, micuta facea "pe drum" ce avea de facut...asa ca am trecut la pasul doi: de fiecare data cand se trezea, mergeam cu ea la baie si stateam impreuna pana ne plictiseam: eu spunand in continuu: pipi-caca (primele comenzi "predate") si ea cascand si intinzandu-se pe gresie si neintelegand ce vreau de la viata ei...

...ce pot sa spun este ca trebuie multa rabdare...unii catei invata foarte repede si chiar din primele zile...Loonei i-au luat vreo 3 saptamani pana sa invete ca numai la baie este voie...si pentru ca animalutul nu are nicio vina ca nu stie unde si cand sa faca, am vrut sa evit cat mai mult posibilele suparari..deci, am strans toate covoarele din casa si chiar daca mai bine de o luna, apartamentul arata ca intr-o permanenta "pregatire pentru curatenia de sarbatori" a fost perfect ca s-au putut curata usor si repede toate toate "accidentele" mai mici sau mai mari....

...probabil ca daca ar fi stat cineva cu ea tot timpul acasa, lucrurile ar fi evoluat mai usor, dar pentru ca traim "vremuri moderne" care ne tin la serviciu 9-10 ore pe zi, ne-am adaptat si noi din mers si am invatat in ritmul nostru ce e voie si ce nu...

...a functionat la fel de bine si "NU-ul"...marele si enervantul "NU" si "NU e voie"...cert este ca, momentele inevitabile de pipi-caca erau: la trezire (la 2-3 minute de la trezire), dupa ce manca (stomacelul era plin si apasa pe vezica, de aici si explicatia cu "pipi dupa ce mananca"), dupa reprizele de joaca, inainte de somnul de noapte si evident, pe la 4 dimineata mai "tragea o tura"...

..noaptea o simteam ca se trezeste, pentru ca dormeam si eu iepureste si ma duceam si strangeam imediat...de altfel, nici mirosul nu era mai prejos, era un bun semnal ca trebuie sa ma ridic si sa adun "dovezile solide"...

...dar cam in 3 saptamani a invatat ca baia este "locul magic"..."de acolo venea bucuria stapanei si tot de acolo primeam si eu laudele mult asteptate...si tot atunci am invatat si cuvantul meu preferat: BRAVO!"...un stimulent puternic pentru catel... :)

...va vom povesti cum am trecut si la "facut afara"...dar intr-o alta postare...pana atunci, inarmati-va cu role mari de prosoape de hartie (cele de 100m sunt ideale si va ajunge cam 1 jumate - 2 /luna) si solutii de curatat si dezinfectat gresia si parchetul...cu siguranta in prima luna de convietuit cu Loona am spalat gresia din baie si bucatarie cat n-am spalat-o in doi ani de zile la un loc (de cel putin 5 ori pe zi)...:))))

vechea dilema: dormit in pat sau in locul special amenajat pentru catel?

...la inceput nu a fost greu...nefiind imbaiata in primele zile (interdictie de la medic), era clar ca va sta in culcusul ei (provizoriu amenajat)...apoi a fost prea mica si frica de a nu o strivi noaptea a tinut-o in continuare la loc'sorul ei...la inceput mai se trezea noaptea, pe la ora 4 si se "zgreptana" la marginea patului ca vroia atentie, dar somnoroasa cum eram, lasam o mana sa spanzure pe langa pat si micuta adormea jucandu-se cu degetele mele...si era bine, gandidu-ma in perspectiva, cand avea sa creasca mare si sa ma dea jos din pat, sau sa patesc ca-n alte povestiri, ea pe 3/4 de pat si eu pe-o bucatica...:)

...dar a venit si momentul in care, a crescut si inaltimea patului nu a mai fost o problema...e adevarat ca noptile erau mai "lungi", nu ma mai trezea la 4 noaptea ci la ora 6 dimineata..dar, ca sa taca, si sa mai pot dormi o ora, am facut si primul compromis...urcat in pat, dar numai dimineata...

...acum nu mai tine de mine daca doarme in pat sau nu, ci mai degraba de ea...de regula, doar cand adoarme prefera-n pat, ca-i place sa fie alintata..in cursul noptii coboara si doarme pe jos, in locuri mai racoroase si revine in pat spre dimineata, cand vrea iarasi atentie si sa fie alintata...

...ce pot spune pana in prezent, e ca nu a fost nicio problema in a imparti patul, mai ales ca nu-s foarte lungi momentele, caci se incalzeste repede si fuge jos, unde-i este mai bine si poate dormi linistita...

   

...acum ne descurcam, dar mai vedem cand vom ajunge la gabaritul maxim... :)

crestem...:)

..zilele trec si noi crestem.....prietenul meu cel mai bun nu ma paraseste, e moale si-mi da voie sa dorm pe el..

...primesc zgardita, ca cica trebuie sa ma obisnuiesc cu "treaba" asta in jurul gatului...

 


...imi fac iesirea-n lume...dar nu pe jos, ci numai in brate...caci nu am voie-n iarba si nici sa ma joc cu alti catei..asa ca merg la mama mea la birou:

..si la salon cu prietena mea care-mi face toate mofturile:

...si va mai spun eu, dar sa nu afle mama mea....

prima...mai sunt multe de "prima"?

...ca sa nu lungim povestea foarte mult si sa ajungem in prezent, o sa facem un mic rezumat...inca suntem la capitolul "prima"...totul e nou si prin urmare acesta este destul de consistent...

prima baie
....cate zile a zis medicul veterinar? 3 fara baie? pai mititica miroase precum o "turma de camile"...ei, cum adica?...suficient de minunat cat sa-ti doresti sa o bagi direct in dus.. :))...ei, si uite asa, in drum spre casa, trecem pe la o farmacie veterinara si luam sampon...si cum sa facem?...nu-i complicat..atentie la urechi, sa nu-i intre apa ca nu e indicat...in rest, treaba merge unsa...Loonita cumintica, adora apa, dar nu suporta uscatorul de par..."e mare, zgomotos si-i precum un uragan in blana mea"...iar in final arat ca o minge pufoasa...si dorm dusa toata noaptea....

primul vaccin
...avem 6 saptamani astazi si exact o saptamana de la deparazitarea externa si cea interna (care apropo, a avut efect...a scapat de niste viermi care erau cat tot stomacelul ei de mari)...ne prezentam la dr. veterinar, care ne-a intepat, ne-a durut un pic, dar cu cateva granule de mancare am uitat de tot discomfort..inca o deparazitare interna ("o chestie dintr-o seringa, cu gust tare bun, ca de laptic") si gata, pentru urmatoarele 2 saptamani suntem asigurate....

...si cand avem voie sa iesim afara?..cum?...abia dupa ultimul vaccin din schema de vaccinare?...si cate sunt? 4, de toate?....si cand se termina?..cand ajung la 3 luni?...la asta nu ma asteptam, dar daca e bal, atunci distractie sa fie...sa facem treaba ca la carte (odata imceputa schema de vaccinare, nu este indicat sa lasam catelul sa intre in contact cu alte animalute, datorita riscului mare de a lua diversi virusi..este perioada in care nu au deloc imunitate, iar vaccinurile au acest rol, de a-i forma anticorpii necesari pentru un start bun in viata)

prima pozna
....am prins curaj si explorez...atatea ceasuri cat sunt lasata de capul meu, pe langa mancare si somn, imi caut ocupatie...am jucariile mele, am colectia de papuci de casa ai stapanei, dar ador sa car in gura tot ce gasesc pe langa mine...si cum vasul de apa nu-i chiar asa de mare, ce-ar fi sa-l rastorn, sa ud toata cutia in care am culcusul si acum, ca-i goala, hai sa o plimb prin toata bucatarie...ce amuzant e....

...doar ca nu o inteleg pe stapana asta a mea de ce imi zice mereu: Loona, uite ce-ai facut...ai udat tot, acum trebuie sa arunc cutia ta...o las sa vorbeasca mult si-mi iau la smotocit prietenul meu cel mai bun...

...cu siguranta vor mai fi multe de "prima/primul"...dar deocamdata ne orpim aici...vom continua cu alte aventuri... :)

prima zi singura-n casa

...ehehee...lucrurile s-au intamplat pe repede-nainte, cum s-ar zice...o zi jumate cu Loon-ita impreuna, dupa care am intrat in valtoarea nebuna a serviciului si a programului agitat. de zi cu zi...si cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din piata, iata ca ziua mea de lucru de acasa (cea care venea in completarea week end-ului si  in care se presupune ca se facea trecerea mai usoara de la stat impreuna, la stat singurica pana vine "mama" mea acasa) s-a contramandat...

...pai cum sa facem?...unde sa o lasam?...de cat spatiu o fi avand nevoie pentru a se simti in largul ei?...sa o lasam in camera?...sau mai bine in bucatarie, hol si baie?...pai nu avem prea mult timp de gandire...asa ca, un spatiu mai mare e mai indicat, unul in care putem strange cu usurinta "accidentele" inevitabile...gata!..hotarat lucru: bucatarie, hol si baie...o "cutiutia" cu pernuta si prosopelul proprii, un papucel mic din piele de vita si alte doua jucarii (multumim Emilian pentru primele "accesorii") si nelipsitul vas cu apa si cel cu mancare...asta-i "trusoul" de-nceput...:)

sa nu uitam de nelipsitul papuc de casa al stapanei, care oricum e mai mare decat mine...dar cresc eu in curand si o sa-l intrec..:))

...si-am stat cuminte...am supravietuit....mi-e dor de fratiorii mei, dar pap bine si dorm mult.... :)

prima zi impreuna :)

...mergem sa-l luam dimineata?..da, la ora 10...si uite asa am plecat de familia ei, lasand in urma un tatic agitat, care nu putea decat sa latre  si o mama tare trista, care a preferat sa intoarca intr-o parte capul si sa-l lipeasca de tatic...

...greu moment, dar nu ne-am lungit...si-acum ce fac cu asta mica?...la veterinar, sa ma invete ce sa-i fac...cat are? 5 saptamani? ar fi fost bine sa mai ramana langa mama lui, dar va supravietui...si cum o cheama? ...
"loona, cu doi de o"..:)...

...2 kilograme, dezvoltata normal, fara probleme la inimioara...facem deparazitarea interna si externa...asta-i carnetul ei, iar  peste o saptamana ne vedem la primul vaccin...

...atat? si ce sa-i fac acum? cu ce-o hranesc? scrieti pe o hartie :))))...recomandat Royal canin mini starter, daca-s prea tari granulele pentru cea mica, inmuiati in putin lapte, degresat, caci nu e foarte recomandat consumul de lapte la cateii pui pentru ca au intoleranta la lactoza....

...si baie? caci miroase..:D..asa e, dar cel putin 3 zile fara baie, caci degeaba i-am facut deparazitarea externa....

...si-asa am ajuns acasa...iar asta a fost primul culcus..:)

..."iar cand am obosit prea tare, m-a asezat in locul asta pe care nu-l cunosc deloc si care nu miroase a fratii mei..."

...si cand au venit toti uriasii aia seara "in pelerinaj", m-au obosit complet:

Loona?

...de ce Loona?..ei, ca sa nu fie Soare..:D..just kiddin'....nu-i meritul meu, dar e o mica istorioara...prietenii au vrut sa-mi faca o surpriza de ziua mea, un "cadou cu suflet" care sa-mi umple casa...si uite asa, in cautarile lor au dat de Luna, un pui de labrador, de vreo 5 luni, a carei stapana s-a vazut nevoita sa se mute la o alta chirie, unde nu i se permitea sa-si ia catelul...dar, intamplarea face ca lucrurile au luat o intorsatura fericita pt stapana si nefericita pentru prietenii mei, care s-au vazut nevoiti sa-si continuie cautarile...

...si pentru ca e o schimbare si o responsabilitate, am fost intrebata daca vreau sa fac pasul de la "mi-as dori un labrador" la "a creste un labrador"..iar sperantele mele legate de Luna s-au naruit...dar doar pentru acea Luna, caci in mai putin de 24h am fost dusa sa aleg un puiut dintr-o familie de 10 catelusi..toti mici, de numai 4 saptamani..si toti la fel....

...care sa fie, ca-s toti la fel?...sa fie asta care doarme-n fund?...asa simpatic, ca sar toti pe el, dar lui nu-i pasa, e obosit si doarme-n fund...e cel mai gras..da, pai a mancat primul, pana s-a saturat..."nana il luam pe asta?"...asta sa fie, ca e cuminte si nu o sa faca pozne (speram eu in mintea mea naiva)...dar daca e bolnav, de ce nu se joaca precum ceilalti?...nu, e doar plin si obosit...asta sa fie deci...

..."si nana, cum o sa-l cheme?"...pai e fetita...va fi Loona...in sfarsit, Loona mea.. :)

..inca un blog cu caini?

...si blogurile cu si despre caini infloresc pe zi ce trece...la ce mai trebuie inca un blog pe aceeasi tematica?..ei bine, sper sa fie o poveste (nu intotdeauna frumoasa, nu intotdeauna placuta, dar de cele mai multe ori amuzanta) care se vrea a fi o incurajare pentru toti cei care vor sa creasca un catel in casa, dar nu la casa, ci in clasicul apartament, al omului de rand, in obisnuitul bloc, cu vecinii mai mult sau mai putin multumiti...

...si nu un "catel de buzunar" ci unul mai "cu greutate"...si de-ar fi asta marea problema...dar cum ramane cu "extrem de agitat? argintul viu? copilul care nu mai creste?" si lista continua...

...nu stiu la altii cum e, dar sunt sigura ca mi-ar fi prins tare bine sa aud si altceva decat "la ce-ti trebuie astfel de caine in casa?..e de curte, acolo trebuie sa stea...se face mare si balos...ii trebuie spatiu, il chinui in apartament...va roade tot..." 

...deci, de aici incepe povestea...si vom vedea cum si cat va continua... :)