Tuesday, September 16, 2014
Thursday, August 28, 2014
Dresaj I
...si-am inceput "homemade" dog training...in casa prima oara, unde nu-s foarte multi factori de stres sau de distragere atentiei...si-am invatat comenzile Sezi! Culcat! La pas! La picior! Aport!..cea din urma cred ca-i nativa la labradori.. :))))
...dar, cu tot succesul avut in casa, afara lucrurile se schimbau radical...comenzile le stia, dar sub nicio forma nu le mai executa in mediul "extern", unde ne intalneam cu alti catei, cu oameni care ne zambeau si doreau sa se joace cu noi si unde avem atat de multa vegetatie in jur (iar pasiunea Loonei pentru mirosit iarba este de nedescris: se ia un fir de iarba si se miroase de la varf la radacina si viceversa si nu o data, ci de 2,3, 4 ori..pana amorteste cel care o plimba stand in acelasi loc)...
...si trecem iar la regulile de comportament canin amintite intr-o postare anterioara si aplicam fara exceptie si drept la replica pe cea privind iesitul/intratul in casa: "Cainele nu intra si nu iese din casa inaintea stapanului"...si ca sa-l citam pe PaulT: "Intr-o haita, cainele conducator iese si intra intotdeauna inaintea celorlalti caini intr-un loc stramt, ca semn al superioritatii. In familie, deoarece stapanul este seful de haita, va intra si va iesi primul pe usa. Incercarile cainelui de a obtine intaietatea in aceste situatii trebuie oprite, intrucat pot reprezenta o incercare de dominare a stapanului, de obtinere a unui loc superior in ierarhie."...
...si continuam cu "cainele primeste portia de mancare numai dupa o plimbare structurata"..si iar il citam pe PaulT: "Plimbarea structurata este exercitiul primar prin care cainele isi satisface nevoia instinctuala de mers si explorare cu seful haitei zilnic. Este modul principal in care aratam cainelui cine este seful haitei. In lucrarile sale Pavlov facea referinte la un asa zis "reflex de libertate" (freedom reflex) la caini. Plimbarea structurata da senzatia cainelui ca este liber si ca munceste pentru binele haitei, hrana, apa, adapost,etc. Plimbarea structurata formeaza cele mai puternice legaturi de subordonare catre seful haitei, si este cel care conduce aceasta ."..
...iar diminetile au devenit mai "matinale", iesirea la prima ora pentru nevoile fiziologice s-a transformat in asa numita plimbare structurata, in care are loc dresajul in mediul exterior...iar plimbarea "clasica" de dupa-amiaza a devenit si ea a doua plimbare structurata din zi, in care consolidam comenzile invatate anterior si invatam altele noi...
...o alta regula pe care am inceput sa o aplicam este cea cu privire la mancare: "Cainele trebuie sa astepte cuminte si la distanta inainte de masa. Cainele mananca numai daca e invitat"...
...si iata-ne ajunsi la o saptamana de dresaj in casa..iar rezultatele se vad....si-s pana in prezent foarte multumitoare... ;)
...dar, cu tot succesul avut in casa, afara lucrurile se schimbau radical...comenzile le stia, dar sub nicio forma nu le mai executa in mediul "extern", unde ne intalneam cu alti catei, cu oameni care ne zambeau si doreau sa se joace cu noi si unde avem atat de multa vegetatie in jur (iar pasiunea Loonei pentru mirosit iarba este de nedescris: se ia un fir de iarba si se miroase de la varf la radacina si viceversa si nu o data, ci de 2,3, 4 ori..pana amorteste cel care o plimba stand in acelasi loc)...
...si trecem iar la regulile de comportament canin amintite intr-o postare anterioara si aplicam fara exceptie si drept la replica pe cea privind iesitul/intratul in casa: "Cainele nu intra si nu iese din casa inaintea stapanului"...si ca sa-l citam pe PaulT: "Intr-o haita, cainele conducator iese si intra intotdeauna inaintea celorlalti caini intr-un loc stramt, ca semn al superioritatii. In familie, deoarece stapanul este seful de haita, va intra si va iesi primul pe usa. Incercarile cainelui de a obtine intaietatea in aceste situatii trebuie oprite, intrucat pot reprezenta o incercare de dominare a stapanului, de obtinere a unui loc superior in ierarhie."...
...si continuam cu "cainele primeste portia de mancare numai dupa o plimbare structurata"..si iar il citam pe PaulT: "Plimbarea structurata este exercitiul primar prin care cainele isi satisface nevoia instinctuala de mers si explorare cu seful haitei zilnic. Este modul principal in care aratam cainelui cine este seful haitei. In lucrarile sale Pavlov facea referinte la un asa zis "reflex de libertate" (freedom reflex) la caini. Plimbarea structurata da senzatia cainelui ca este liber si ca munceste pentru binele haitei, hrana, apa, adapost,etc. Plimbarea structurata formeaza cele mai puternice legaturi de subordonare catre seful haitei, si este cel care conduce aceasta ."..
...iar diminetile au devenit mai "matinale", iesirea la prima ora pentru nevoile fiziologice s-a transformat in asa numita plimbare structurata, in care are loc dresajul in mediul exterior...iar plimbarea "clasica" de dupa-amiaza a devenit si ea a doua plimbare structurata din zi, in care consolidam comenzile invatate anterior si invatam altele noi...
...o alta regula pe care am inceput sa o aplicam este cea cu privire la mancare: "Cainele trebuie sa astepte cuminte si la distanta inainte de masa. Cainele mananca numai daca e invitat"...
...si iata-ne ajunsi la o saptamana de dresaj in casa..iar rezultatele se vad....si-s pana in prezent foarte multumitoare... ;)
Dresaj profi sau amator?
Ehehee...de-acum incepe distractia...cat e mic, il tii in frau (atat greutatea ta cat si a catelului permit acest lucru)...dar cand animalutul are deja o treime din greutatea ta, nu mai e la fel de usor..:D
Si-atunci, primul gand este: are nevoie de dresaj? De ce face atattea prostii? De ce nu asculta?
Si cel mai usor raspuns este: "lasa ca te dau la dresaj si sa vezi cum ai sa te linistesti!"...apoi urmeaza partea grea, de documentare: ce fel de dresaj e necesar?..la scoala de dresaj unde lasi catelul in pensiune?...dresaj "la domiciliu", facut de un intructor profesionist care vine zilnic si ia catelul la o lectie in cartier?
...si uite asa, dupa numeroase discutii si culegere de impresii de la medicul veterinar, alti stapani de labradori, forumuri, am ajuns la concluzia "prezenta" ( se poate schimba in viitor daca metoda nu va da roade) ca nu e tocmai necesar sa las catelul in pensiune doua luni, la o scoala de dresaj, apoi sa o aduc din nou la apartament...ca sa nu mai spun ca nu e o rasa care sa necesite un dresaj "dur", ferm, sau extrem de strict...e suficient un dresaj de companie si de socializare (nu de agresivitate, paza, etc)...
...si-ajungem la pasul urmator: sa gasim un dresor profi, care sa vina "la domiciliu"...si cum piata locala nu este foarte ofertanta la acest capitol, forumurile au fost un foarte bun "advisor"...in serile lungi de cautat si citit pe nenumarate site-uri cu teme canine, am descoperit http://www.animalutze.com/forum cu un topic senzational legat de "Reguli de comportament pentru cainele de companie" http://www.animalutze.com/forum/viewtopic.php?f=44&t=4748&st=0&sk=t&sd=a ..
...si citind cu mult interes toate regulile descrise, am realizat ca nu dresajul este problema "noastra" (a mea si-a Loonei) principala ci comportamentul si mai precis, impunerea ca "sef de trib"...stiti toate gesturile alea care te fac sa te topesti: cand vine animalutul si-si pune botul in poale la tine, sau cand pune "tandru" o laba pe tine, sau cand prefera sa doarma cu capul asezat pe corpul tau?...ei bine, motivul nu e cel pe care-l credeam eu: ca-i un caine "dragastos", simpatic si foarte empatic cu starile stapanului...nuuu, nicidecum...era modul lui de-a stabili ierarhia in casa...sau, in traducere libera: "eu sunt seful, iar tu imi esti subordonat"... :))))
...eheheee...si cand am constientizat toate acestea, am decis: rezolvam problemele de comportament prin aplicarea regulilor descrise pe forumul mentionat anterior si pornim cu un dresaj "home made"...pe principiul: "degeaba invata comenzi diverse si le respecta in prezenta dresorului profesionist, daca ea nu ma recunoaste pe mine ca sef de haita"...
...si pana acum da roade...in postarile urmatoare o sa incerc sa pun cateva lectii si pe Loona in diverse etape ale dresajului...
Si-atunci, primul gand este: are nevoie de dresaj? De ce face atattea prostii? De ce nu asculta?
Si cel mai usor raspuns este: "lasa ca te dau la dresaj si sa vezi cum ai sa te linistesti!"...apoi urmeaza partea grea, de documentare: ce fel de dresaj e necesar?..la scoala de dresaj unde lasi catelul in pensiune?...dresaj "la domiciliu", facut de un intructor profesionist care vine zilnic si ia catelul la o lectie in cartier?
...si uite asa, dupa numeroase discutii si culegere de impresii de la medicul veterinar, alti stapani de labradori, forumuri, am ajuns la concluzia "prezenta" ( se poate schimba in viitor daca metoda nu va da roade) ca nu e tocmai necesar sa las catelul in pensiune doua luni, la o scoala de dresaj, apoi sa o aduc din nou la apartament...ca sa nu mai spun ca nu e o rasa care sa necesite un dresaj "dur", ferm, sau extrem de strict...e suficient un dresaj de companie si de socializare (nu de agresivitate, paza, etc)...
...si-ajungem la pasul urmator: sa gasim un dresor profi, care sa vina "la domiciliu"...si cum piata locala nu este foarte ofertanta la acest capitol, forumurile au fost un foarte bun "advisor"...in serile lungi de cautat si citit pe nenumarate site-uri cu teme canine, am descoperit http://www.animalutze.com/forum cu un topic senzational legat de "Reguli de comportament pentru cainele de companie" http://www.animalutze.com/forum/viewtopic.php?f=44&t=4748&st=0&sk=t&sd=a ..
...si citind cu mult interes toate regulile descrise, am realizat ca nu dresajul este problema "noastra" (a mea si-a Loonei) principala ci comportamentul si mai precis, impunerea ca "sef de trib"...stiti toate gesturile alea care te fac sa te topesti: cand vine animalutul si-si pune botul in poale la tine, sau cand pune "tandru" o laba pe tine, sau cand prefera sa doarma cu capul asezat pe corpul tau?...ei bine, motivul nu e cel pe care-l credeam eu: ca-i un caine "dragastos", simpatic si foarte empatic cu starile stapanului...nuuu, nicidecum...era modul lui de-a stabili ierarhia in casa...sau, in traducere libera: "eu sunt seful, iar tu imi esti subordonat"... :))))
...eheheee...si cand am constientizat toate acestea, am decis: rezolvam problemele de comportament prin aplicarea regulilor descrise pe forumul mentionat anterior si pornim cu un dresaj "home made"...pe principiul: "degeaba invata comenzi diverse si le respecta in prezenta dresorului profesionist, daca ea nu ma recunoaste pe mine ca sef de haita"...
...si pana acum da roade...in postarile urmatoare o sa incerc sa pun cateva lectii si pe Loona in diverse etape ale dresajului...
Wednesday, August 27, 2014
Rosu'n gat
Credeati ca lucrurile au intrat pe un trend liniar? Nicidecum...se pare ca bolile nu ne ocolesc..le-o fi bine la noi.. :)...dar sa o luam cu inceputul...
...si cum stateam noi duminica seara linistiti (atat cat se poate de linistit cu agitatia personificata), deodata o vad pe Loona ca se incovoaie toata, ca incepe sa scoata niste zgomote ciudate si ca incepe sa vomite...nu pot spune ca m-am impacientat foarte tare, pentru ca nu ar fi prima oara cand mananca hulpav si apoi regurgiteaza...
...trece o ora si Loona mea o ia de la capat cu vomatul...de data asta nu mai avea mancare in stomac si a trecut la sucul gastric...hopaa! nu-i a bine, deci nu e de la mancatul rapid, cu pofta, cu aer, cu joaca agitata de pe urma...am strans pocinogul, am mangaiat-o usor, i-am spus ca nu-i nimic si ca nu sunt suparata, dupa care ne-am indreptat din nou spre somn...
....si noaptea a fost luuuunga...am simtit fiecare ora, pt ca Loonita a avut program de voma din ceas in ceas...si evident ca dimineata au inceput semnele de intrebare: de la ce-i este rau? a mancat ceva stricat? e otravita? are stomacul perforat?...si multe alte ineptii...singurul aspect pozitiv era veselia care nu se dadea inca dusa de la catel...
...si asa a ajuns din nou la medicul veterinar care ne stie deja foarte bine, ne tine minte din povestea "fetita cu chibriturile" si ne intreaba din start: "si ce a mai mancat de data asta Loona?"..:))))..nimic suspect, dar cu toate astea are manifestari de boala...
...urmeaza consultatia: verificat urechi, gat, ochi, burtica...si vine diagnosticul: "e rosu'n gat"...iar mie nu-mi venea sa-mi cred urechilor...o chestie atat de banala? si de ce vomita intr-una si de ce are tenta rosiatica?...raspunsul este simplu: s-a inflamat faringele si amigdalele si la voma apar firicele de sange de la iritatia gatului....
...si care-s cauzele...le vedeti mai jos:
- stat in geam:
- mancat de la frigider (greseala mea ca tineam granulele Loonei la rece, din cauza temperaturilor ridicate din casa)
- oase de vita/porc roase si mancate mai mult intregi decat mestecate:
...si a venit si solutia problemei noastre: un antivomitiv injectabil, apoi 3 zile de antibiotic injectabil combinat cu o "pictura" zdravana in gat cu albastru de metil , urmate de 4 zile de pastile:
...si slava domnului, acum suntem bine:
...si cum stateam noi duminica seara linistiti (atat cat se poate de linistit cu agitatia personificata), deodata o vad pe Loona ca se incovoaie toata, ca incepe sa scoata niste zgomote ciudate si ca incepe sa vomite...nu pot spune ca m-am impacientat foarte tare, pentru ca nu ar fi prima oara cand mananca hulpav si apoi regurgiteaza...
...trece o ora si Loona mea o ia de la capat cu vomatul...de data asta nu mai avea mancare in stomac si a trecut la sucul gastric...hopaa! nu-i a bine, deci nu e de la mancatul rapid, cu pofta, cu aer, cu joaca agitata de pe urma...am strans pocinogul, am mangaiat-o usor, i-am spus ca nu-i nimic si ca nu sunt suparata, dupa care ne-am indreptat din nou spre somn...
....si noaptea a fost luuuunga...am simtit fiecare ora, pt ca Loonita a avut program de voma din ceas in ceas...si evident ca dimineata au inceput semnele de intrebare: de la ce-i este rau? a mancat ceva stricat? e otravita? are stomacul perforat?...si multe alte ineptii...singurul aspect pozitiv era veselia care nu se dadea inca dusa de la catel...
...si asa a ajuns din nou la medicul veterinar care ne stie deja foarte bine, ne tine minte din povestea "fetita cu chibriturile" si ne intreaba din start: "si ce a mai mancat de data asta Loona?"..:))))..nimic suspect, dar cu toate astea are manifestari de boala...
...urmeaza consultatia: verificat urechi, gat, ochi, burtica...si vine diagnosticul: "e rosu'n gat"...iar mie nu-mi venea sa-mi cred urechilor...o chestie atat de banala? si de ce vomita intr-una si de ce are tenta rosiatica?...raspunsul este simplu: s-a inflamat faringele si amigdalele si la voma apar firicele de sange de la iritatia gatului....
...si care-s cauzele...le vedeti mai jos:
- stat in geam:
- mancat de la frigider (greseala mea ca tineam granulele Loonei la rece, din cauza temperaturilor ridicate din casa)
- oase de vita/porc roase si mancate mai mult intregi decat mestecate:
...si a venit si solutia problemei noastre: un antivomitiv injectabil, apoi 3 zile de antibiotic injectabil combinat cu o "pictura" zdravana in gat cu albastru de metil , urmate de 4 zile de pastile:
...si slava domnului, acum suntem bine:
Sunday, August 10, 2014
vecina..she loves me..she loves me not..
Stam la bloc, avem vecini, unii cu caini, altii fara, unii iubitori de animale, altii cu frica de ele..:)..majoritatea se uita cu placere la noi, cei mai multi surad (ca sa nu spun ca rad) cand ma vad uneori cum ma trage Loona dupa ea (cel mai probabil isi imagineaza cum o sa ajung sa fiu tarata la propriu, cand o ajunge la maturitate..nu mai e mult pana atunci)..:)))
Dar, dintre toti, cei care au "de suferit" sunt cei din apartamentul de sub noi...si am aflat acest lucru direct de la vecina, cu care ne-am trezit la usa intr-o dimineata, inainte de ora 7...ei, de ce?..ma gandeam ca s-o fi spart vreo teava, o fi vreo inundatie...da'de unde?
Deschid usa, mai mult adormita decat treaza, ciufulita, cu Loona printre picioarele mele si primesc intrebarea care m-a uimit: "Dna, am o intrebare: practicati vreun sport?"..sincer, am ramas fara replica, nu pricepeam cum poate suna cineva la o ora atat de matinala sa ma intrebe despre preferintele mele sportive..dar a venit si lamurirea: "Ceva cu aruncarea ghiulelei?"
Raspunsul era incolacit printre gleznele mele - Loona si jucaria ei: o sfoara groasa, cu 2 mingi de tenis legate la capete...:)))..catelul plin de energie, e in picioare pe la ora 6 dimineata, isi ia jucaria si o plimba, o arunca prin casa, fuge dupa ea.
Iar vecina imi explica "senzatiile" provocate de joaca Loonitei, mai ales asupra sotului care vine din schimbul 3 si incearca sa se odihneasca..imi cer scuze pentru situatia provocata si-i promit dnei ca nu voi mai da acea jucarie Loonei decat afara...ceea ce s-a si intamplat...
Dar povestile cu vecina nu se opresc aici...se pare ca ghearele Loonei "aruncate" indolent pe parchetul din camere e deranjant pentru cei de la etajul inferior..ceea ce e de inteles, dar nu pot "placa" intreaga casa cu covoare, nu e nici indicat si nici nu-i un stil care sa ma caracterizeze..dar, cum vecina are de asemenea o catelusa de talie mica, cat o poseta ( foarte simpatica, ce-i drept), scandalul pe tema cainilor tinuti in apartament nu poate fi foarte mare.
Iar ultima isprava a fost "escapada" Loonei in casa vecinei...cauza e de-a dreptul hilara...suna la usa un personaj care cere sa-i dau un prelungitor, citez "asa a zis sefu'sa va spun"...eu uimita intreb: "ce cablu? ce prelungitor? probabil ati gresit"..se uita omul mai bine si-si da seama ca a gresit usa, trebuia sa se opreasca la etajul inferior, dar a gresit numaratoarea..:))))
Nu a durat mult conversatia, dar suficient pentru Loona sa o zbughiasca din casa...evident ca personajul nostru cu prelungitorul ajunge la vecina si suna la usa sa-si "recupereze cablu pentru sefu'"...dna deschide cu catelul la subrat, moment in care Loona (fugita de acasa) intra cu tupeu in casa femeii...:))))
Nu vreti sa stiti reactia: vecina a inceput sa tipe speriata, iar eu buluc peste personajul nostru strigam la Loona sa vina la mine...a iesit repede afara, iar eu cerandu-mi scuze (rusinata pana in varful urechilor), o alung pe "nebuna" afara.
Si am zis clar: vecina sigur nu ne iubeste, mai ales dupa istoria asta..dar, slava Domnului, a doua dimineata (la "plimbarea de pipi-caca") ne-am intersectat cu dna fata de care mi-am cerut din nou scuze..si spre marea mea surprindere a fost foarte binevoitoare si mi-a explicat ca si catelusa ei e in stare sa se duca pe la alte case...am rasuflat usurata si am zis ca de data asta am avut noroc...vedem la urmatoarea pozna cum o mai fi...ca nu va imaginati ca am vreo speranta ca nu vor mai fi incidente...:))))
Dar, dintre toti, cei care au "de suferit" sunt cei din apartamentul de sub noi...si am aflat acest lucru direct de la vecina, cu care ne-am trezit la usa intr-o dimineata, inainte de ora 7...ei, de ce?..ma gandeam ca s-o fi spart vreo teava, o fi vreo inundatie...da'de unde?
Deschid usa, mai mult adormita decat treaza, ciufulita, cu Loona printre picioarele mele si primesc intrebarea care m-a uimit: "Dna, am o intrebare: practicati vreun sport?"..sincer, am ramas fara replica, nu pricepeam cum poate suna cineva la o ora atat de matinala sa ma intrebe despre preferintele mele sportive..dar a venit si lamurirea: "Ceva cu aruncarea ghiulelei?"
Raspunsul era incolacit printre gleznele mele - Loona si jucaria ei: o sfoara groasa, cu 2 mingi de tenis legate la capete...:)))..catelul plin de energie, e in picioare pe la ora 6 dimineata, isi ia jucaria si o plimba, o arunca prin casa, fuge dupa ea.
Iar vecina imi explica "senzatiile" provocate de joaca Loonitei, mai ales asupra sotului care vine din schimbul 3 si incearca sa se odihneasca..imi cer scuze pentru situatia provocata si-i promit dnei ca nu voi mai da acea jucarie Loonei decat afara...ceea ce s-a si intamplat...
Dar povestile cu vecina nu se opresc aici...se pare ca ghearele Loonei "aruncate" indolent pe parchetul din camere e deranjant pentru cei de la etajul inferior..ceea ce e de inteles, dar nu pot "placa" intreaga casa cu covoare, nu e nici indicat si nici nu-i un stil care sa ma caracterizeze..dar, cum vecina are de asemenea o catelusa de talie mica, cat o poseta ( foarte simpatica, ce-i drept), scandalul pe tema cainilor tinuti in apartament nu poate fi foarte mare.
Iar ultima isprava a fost "escapada" Loonei in casa vecinei...cauza e de-a dreptul hilara...suna la usa un personaj care cere sa-i dau un prelungitor, citez "asa a zis sefu'sa va spun"...eu uimita intreb: "ce cablu? ce prelungitor? probabil ati gresit"..se uita omul mai bine si-si da seama ca a gresit usa, trebuia sa se opreasca la etajul inferior, dar a gresit numaratoarea..:))))
Nu a durat mult conversatia, dar suficient pentru Loona sa o zbughiasca din casa...evident ca personajul nostru cu prelungitorul ajunge la vecina si suna la usa sa-si "recupereze cablu pentru sefu'"...dna deschide cu catelul la subrat, moment in care Loona (fugita de acasa) intra cu tupeu in casa femeii...:))))
Nu vreti sa stiti reactia: vecina a inceput sa tipe speriata, iar eu buluc peste personajul nostru strigam la Loona sa vina la mine...a iesit repede afara, iar eu cerandu-mi scuze (rusinata pana in varful urechilor), o alung pe "nebuna" afara.
Si am zis clar: vecina sigur nu ne iubeste, mai ales dupa istoria asta..dar, slava Domnului, a doua dimineata (la "plimbarea de pipi-caca") ne-am intersectat cu dna fata de care mi-am cerut din nou scuze..si spre marea mea surprindere a fost foarte binevoitoare si mi-a explicat ca si catelusa ei e in stare sa se duca pe la alte case...am rasuflat usurata si am zis ca de data asta am avut noroc...vedem la urmatoarea pozna cum o mai fi...ca nu va imaginati ca am vreo speranta ca nu vor mai fi incidente...:))))
Wednesday, August 6, 2014
urmatoarea "victima": peretele...
Pantofi, sandale, papuci de casa, cabluri, canapea...ce mai putea urma?
Raspuns corect: peretele... :))))
Nu as putea spune ca m-am suparat prea tare cand am vazut prima oara mici zgarieturi pe perete...la acel moment eram bucuroasa ca ajungeam casa si gaseam cablul de net intact.. :)
Mi-a stat pulsul...dar daca se oprea aici tot era o treaba...dar, cum una din calitatile Loonei este consecventa, si cand ii intra ceva in cap, nu se opreste pana nu "termina ce a inceput", noul concept decorativ a continuat, iar in prezent a ajuns la stadiul de mai jos:
Ma-ntreb si-acum ce-a fost in capul ei: o fi lipsa de calciu cea care o impinge sa se infrupte cu atata pofta din pereti?...sau poate isi doreste sa ma intampine, cand vin de la serviciu, tocmai de la intrarea in bloc?...o fi vrand sa iasa din casa nu pe usa ci prin peretele de langa usa de la intrare in apartament?
N-am gasit inca un raspuns, dar cert este ca inca mai caut solutii pentru salvarea peretilor...deci, daca altii se lupta sa salveze planeta, natura, etc., eu ma lupt cu altele...si-am inceput cu stropitul lucrurilor si a locurilor cu potential major de "contact cu dintii Loonei" cu solutie anti-ros...da, exista si din astea...se gasesc la farmacii veterinare si petshop-uri...va spun peste cateva zile daca are efectul scontat sau nu...:)))
...ca jucariile sau oasele din piele de vita sunt deja banale si nu mai prezinta suficienta atractie...:)
...si mai vedem cum facem cu dresajul profesionist..poate asta ajuta...dar revenim pe tema asta intr-o alta postare...acum suntem in stadiul de cautare a unui instructor potrivit..daca aveti recomandari, le primim cu multa caldura.. :)
Raspuns corect: peretele... :))))
Nu as putea spune ca m-am suparat prea tare cand am vazut prima oara mici zgarieturi pe perete...la acel moment eram bucuroasa ca ajungeam casa si gaseam cablul de net intact.. :)
Timpul a trecut si peretele nu a mai prezentat interes (mai bine de o luna nu s-a mai atins de el)...dar a venit si ziua in care, plecata fiind in delegatie, primesc o poza "senzationala" cu noul decor din casa:
Ma-ntreb si-acum ce-a fost in capul ei: o fi lipsa de calciu cea care o impinge sa se infrupte cu atata pofta din pereti?...sau poate isi doreste sa ma intampine, cand vin de la serviciu, tocmai de la intrarea in bloc?...o fi vrand sa iasa din casa nu pe usa ci prin peretele de langa usa de la intrare in apartament?
N-am gasit inca un raspuns, dar cert este ca inca mai caut solutii pentru salvarea peretilor...deci, daca altii se lupta sa salveze planeta, natura, etc., eu ma lupt cu altele...si-am inceput cu stropitul lucrurilor si a locurilor cu potential major de "contact cu dintii Loonei" cu solutie anti-ros...da, exista si din astea...se gasesc la farmacii veterinare si petshop-uri...va spun peste cateva zile daca are efectul scontat sau nu...:)))
...ca jucariile sau oasele din piele de vita sunt deja banale si nu mai prezinta suficienta atractie...:)
...si mai vedem cum facem cu dresajul profesionist..poate asta ajuta...dar revenim pe tema asta intr-o alta postare...acum suntem in stadiul de cautare a unui instructor potrivit..daca aveti recomandari, le primim cu multa caldura.. :)
Tuesday, July 22, 2014
schimbam dintii...:)
Dentitia cainilor este foarte asemanatoare cu cea a oamenilor, cainii avand la nastere 28 dinti de lapte , care se schimba cu cei permanenti in primul an de viata. Singurele diferente sunt numarul dintilor permanenti si forma acestora. La caini sunt 42 pe cand la om sunt 32.
Dinţii temporari, cunoscuti şi ca “dinţi de lapte”, apar la căţei pe la vârsta de 4 săptămâni. Începând cu vârsta de 3 luni, aceştia sunt înlocuiţi cu dinţii definitivi, care sunt mai mari şi mai puternici. Procesul durează între 3 şi 5 luni.
Dinţii temporari trebuie lăsaţi să cadă de la sine. Dacă un câine are dinţii definitivi, dar mai are si caţiva de lapte, aceştia sunt numiti “dinţi temporari restanţi”. În general cei care rămân ultimii sunt incisivii sau caninii superiori.
Ne-am incadrat in etapele si termenele descrise mai sus:
Si in final am ajuns asa:
Dinţii temporari, cunoscuti şi ca “dinţi de lapte”, apar la căţei pe la vârsta de 4 săptămâni. Începând cu vârsta de 3 luni, aceştia sunt înlocuiţi cu dinţii definitivi, care sunt mai mari şi mai puternici. Procesul durează între 3 şi 5 luni.
Dinţii temporari trebuie lăsaţi să cadă de la sine. Dacă un câine are dinţii definitivi, dar mai are si caţiva de lapte, aceştia sunt numiti “dinţi temporari restanţi”. În general cei care rămân ultimii sunt incisivii sau caninii superiori.
Ne-am incadrat in etapele si termenele descrise mai sus:
avem musafiri...socializare
ehehee, deja suntem obisnuiti cu mediul, casa, cei din casa...a venit vremea sa socializam si sa ne jucam...si cum cei mai simpatici sunt copiii, tineti-va bine:
asta este jucaria mea, da-mi-o inapoi:
pe afara imi place si mai mult:
si evident ca la fel placuta este si joaca cu semenii:
asta este jucaria mea, da-mi-o inapoi:
iar asta este doar inceputul.. :)
Wednesday, July 2, 2014
"fetita" cu chibrituri :) :(
...nu, nu vorbim de povestea lui Andersen...e alta "istorie", nu foarte vesela nici asta, dar totusi cu "happy end"...o punem la capitolul "ce nazbatii mai poate face un caine neastamparat"...
...singura in casa si plina de energie, evident ca-si cauta "ocupatie"....si saltand in stanga si-n dreapta..a reusit sa "pescuiasca" o cutie cu chibrituri care statea pe un dulap din bucatarie...si cum curiozitatea e maxima si gingiile astea sunt incercate de noii dintisori, cel mai bine este sa roadem....
....si evident ca nu a durat mult (doar 2-3 zile) pana chibriturile s-au "razvratit" si au vrut sa paraseasca locul cald din stomacul Loonei...la inceput a fost caca cu sange, apoi voma cu multe, multe bucatele de chibrituri facute aschiute...
...si cine a avut de tras cu Loona?..prietena ei cea mai buna, Paula...stapana plecata in delegatie in afara tarii primeste telefon in care i se spune: ce sa-i fac? face caca cu sange si a vomat numai bucatele de lemn...si atunci mi-am amintit ca in urma cu cateva zile o gasisem in casa cu o cutie de chibrituri, dar fara chibrituri (alea erau deja in stomac :))..)...si cum era seara si niciun cabinet veterinar deschis, am inceput sa dau telefoane la diverse persoane care stiam ca au animale si mi-ar putea recomnada un cabinet sau un medic veterinar disponibil si la ore mai tarzii...
..noroc cu sefu' ca a gasit un veterinar care era inca la cabinet, ca a ajuns Loon-ita si a primit ingrijirile de rigoare...pe moment un tratament injectabil: calmant, antiiflamator si antibiotic...si a continuat cu radiografie la universitatea de medicina veterinara (rezultat: ingerare corpi straini), si mers zilnic la cabinetul veterinar pt injectabile: calmant, antiinflamator si antibiotic..plus mancarea de regim..
...singura in casa si plina de energie, evident ca-si cauta "ocupatie"....si saltand in stanga si-n dreapta..a reusit sa "pescuiasca" o cutie cu chibrituri care statea pe un dulap din bucatarie...si cum curiozitatea e maxima si gingiile astea sunt incercate de noii dintisori, cel mai bine este sa roadem....
....si evident ca nu a durat mult (doar 2-3 zile) pana chibriturile s-au "razvratit" si au vrut sa paraseasca locul cald din stomacul Loonei...la inceput a fost caca cu sange, apoi voma cu multe, multe bucatele de chibrituri facute aschiute...
...si cine a avut de tras cu Loona?..prietena ei cea mai buna, Paula...stapana plecata in delegatie in afara tarii primeste telefon in care i se spune: ce sa-i fac? face caca cu sange si a vomat numai bucatele de lemn...si atunci mi-am amintit ca in urma cu cateva zile o gasisem in casa cu o cutie de chibrituri, dar fara chibrituri (alea erau deja in stomac :))..)...si cum era seara si niciun cabinet veterinar deschis, am inceput sa dau telefoane la diverse persoane care stiam ca au animale si mi-ar putea recomnada un cabinet sau un medic veterinar disponibil si la ore mai tarzii...
..noroc cu sefu' ca a gasit un veterinar care era inca la cabinet, ca a ajuns Loon-ita si a primit ingrijirile de rigoare...pe moment un tratament injectabil: calmant, antiiflamator si antibiotic...si a continuat cu radiografie la universitatea de medicina veterinara (rezultat: ingerare corpi straini), si mers zilnic la cabinetul veterinar pt injectabile: calmant, antiinflamator si antibiotic..plus mancarea de regim..
...si cand am ajuns acasa am gasit o Loon-ita trista, slabita, cu fata lunga si ochi milogi...
...dar dupa 10 zile de tratament si regim ne-am revenit...
...multumim Paula de ajutor..."de asta imi place mie cu tine, ca ai grija de mine si-mi mai faci si toate mofturile".. ;)))
Thursday, June 26, 2014
canapeaua..din victima partiala in victima totala..
..credeati ca partea cu rosul canapelei se termina asa repede?..la inceput a fost o gaura micuta in cotiera, care s-a facut in 2 zile si mai mare (in povestea cu "sa roadem" a inceput istoria)....
...apoi a mai aparut si "sora" mai mica:
...apoi a mai aparut si "sora" mai mica:
...si cum nu puteau sta "la distanta" una de alta, intr-un final s-au contopit....
...si evident, urmeaza pozitia de "it wasn't me":
...Dog Proof Couch...
..in concluzie: I love my dog!... :D
Tuesday, June 24, 2014
..sa roadem!...:)))
Nume: Loona
Domiciliul: apartament
Hobby-ul preferat: sa rod
...asta o descrie cel mai bine...si sa nu fiti surprinsi cand veti constata ca labradorul roade orice...o sa va mirati cata imaginatie pot avea acesti catei..Loona a inceput cu o banala cutie de carton, in care avea "montat" culcusul initial (cu perna proprie si prosopelul aferent)...in prima saptamana asta a fost ocupatia de baza...sa roada la acea cutie...
...si au urmat papucii de casa...initial ii lasam cate un papuc de casa, din material plusat, sa-l aiba ca punct de reper pe cand ramanea singurica-n casa..pana a reusit sa-l lase fara talpa (nu adurat prea mult, doar doua saptamani)...
Domiciliul: apartament
Hobby-ul preferat: sa rod
...asta o descrie cel mai bine...si sa nu fiti surprinsi cand veti constata ca labradorul roade orice...o sa va mirati cata imaginatie pot avea acesti catei..Loona a inceput cu o banala cutie de carton, in care avea "montat" culcusul initial (cu perna proprie si prosopelul aferent)...in prima saptamana asta a fost ocupatia de baza...sa roada la acea cutie...
...si au urmat papucii de casa...initial ii lasam cate un papuc de casa, din material plusat, sa-l aiba ca punct de reper pe cand ramanea singurica-n casa..pana a reusit sa-l lase fara talpa (nu adurat prea mult, doar doua saptamani)...
..si refuzam sa-i cred pe cei care "ma amenintau" ca voi ramane fara papucii mei preferati...dar, inevitabilul s-a produs...in trei luni de la "achizitia cu suflet" m-a usurat de pantofii de primavara, adidasii preferati de sala, sandale, iar la capitolul "papuci de casa" ne inspiram in permanenta de la "fratii nostri iubitori de manele": "fara numar-fara numar"...am ajuns la a saptea sau a opta pereche..ultima a fost cumparata sambata si distrusa luni...nu-i las la indemana, dar reuseste sa se catere si sa-i capseze...
...eheheee...si daca se oprea totul aici, era perfect...dar nu..au mai fost cablurile: cel de la net a fost primul care a avut de suferit..noroc ca "nenii" de la provider-ul de net au fost de treaba si au venit sa il inlocuiasca,...iar urmatorul a fost cel de la termostatul centralei termice, dar si aici noroc ca a venit primavara si nu am mai avut nevoie de caldura..vedem la tomna-iarna, cand o sa fim nevoiti sa il inlocuim, ca sa nu facem turturi la gura.. :)))
...cativa pereti au facut cunostinta cu ai Loonitei colti...dar am pus si eu pe seama lipsei de calciu caci e in perioada de crestere...
...si-a culminat cu...canapeaua... :D..si la-nceput a fost o gaura atat de mica...
...si a "crescut" ca-n basmele cu Fat Frumos.."ea (gaura) intr-o saptamana, cat altele'ntr-un an"...
...si-am fost suparate si certate o dupa-amiaza'ntreaga, timp in care "Iuda" cum o alinta prietena ei care-i face toate mofturile (Paula stie de ce) a luat pozitia:
...asa ca am lasat supararea la o parte...si cum sa n-o iubesti cand face astfel de fete:
Subscribe to:
Posts (Atom)